Foarte putini dintre noi știu ce este, sau au trăit fericirea. Fericirea e permisă tuturor, și aici mă refer la fericire ca stare, fericirea sustenabilă, nu ca și concept filozofic , romantic, etc.
Ceea ce majoritatea dintre noi numim fericire, este de fapt plăcere. Eu de exemplu când beau cafeaua de dimineaţă, traiesc o forma de fericire, o plăcere imediată, temporară, care dispare o dată ce am terminat acea acţiune. În general asta se întamplă cu lucrurile fizice pe care le dobândești...mașina, casa, mâncarea, etc...plăceri ușoare, imediate, dar care după un timp foarte scurt nu iți mai dau acele emoții care duc la fericire, sunt doar plăceri de moment.
Viața noastră e o continua luptă după fericire, casă, mașină, vacanțe, soții frumoase, bani fără număr...le dobândim pe toate...dar ce să vezi...tot nu suntem fericiți. Fericirea sustenabilă, este acea fericire, pe care o obții în urma unui efort, a unui gest, fericirea care iți dă sentimentul de împlinire. Fericirea aceasta substanțială, este acea stare care la sfârsitul zilei, când pui capul pe pernă iți spui....băi, azi am realizat ceva măreț,... am ajutat pe cineva, chiar dacă pentru asta a trebuit să ies din zona de confort și mi-a fost greu, ...în cazul nostru...mi-am depaşit limitele şi frica de apă și am vâslit printre canale pline de nuferi și păsări, într-un cadru natural, într-o liniște desăvârșită, unde mi-am încărcat ochii și sufletul cu frumos. Aceasta este fericirea...împlinirea.
Nu am început de mult timp Ture cu caiace, dar cred că în acest timp scurt, am putut să îmi fac o părere despre cum suntem împărțiți...
Am cunoscut oameni înclinați spre plăceri, care au rămas după această experiență doar cu amintirea efortului depus, nu au putut să se bucure de peisaje, ineditul locului, liniștea lacului, limitându-și experiența doar la dorința de a ajunge la mal, la confortul cu care sunt obișnuiți.
Cealaltă categorie de oameni, sunt oamenii deschiși spre aventură, care deși extenuați când au ajuns la mal, își doresc să se întoarcă, să exploreze și mai mult din aceste frumuseți. Aceștia din urmă îți vor povesti în amănunt experiența, fiind atenți la detalii precum vegetație, păsări, peisaje, și care simt oboseala abia la mal. La sfârșitul turei sunt ...obosiți..dar fericiți. Mie îmi place să spun că simt o oboseală plăcută,... nu pot , nu știu cum să descriu altfel...este un sentiment pe care trebuie să îl trăiești ca săîl înțelegi.
Ture cu caiace, este modul nostru de a împărți fericirea noastră cu ceilalți. Este îndemnul nostru spre a găsi fericirea în lucrurile acestea a căror valoare nu o poți număra în bani...doar în grad de împlinire. Sentimentul pe care îl trăiesc atunci când văd la tură părinți, care, pentru copiii lor și pentru a le construi amintiri, își înving frica de apă și de necunoscut...aflânduse pentru prima dată într-un caiac, este un sentiment de fericire și împlinire...că fac ceva bine.
Grupurile de tineri care au venit la tură, care m-au încântat și mi-au dat speranța că va fi bine, care pe lângă distracție au oferit unul altuia și ajutor când întâmpinau greutăți pe apă, iar la sfârșit de tură au împărțit un măr ...declarat cel mai bun măr din viața lor...este fericire.
Prieteni, pentru că toți cei care vin la tură ne devin prieteni, care au plecat la tură pe ploaie, dorind să trăiască experiența fără a lăsa acest amănunt...ploaia, care suntem de acord cu toții că este chiar romantică, să le strice bucuria de a experimenta, trăi, simți, de a fi fericiți.
Sunteți minunați cu toții. Să fiți fericiți !!!!
